Capitolul 9

Ne îndreptăm amândoi spre un supermarket pentru a cumpăra câte ceva de mâncare. După ca am ajuns acasă, merg direct în bucătărie să gătesc ceva în timp ce Ulquiorra se aşează pe scaunul de la masă şi mă priveşte intens. Hmm, oare la ce se gândeşte? M-am gândit să gătesc sushi şi o salată de fructe. Termin imediat şi aşez masa şi începem să mâncăm.
-Îţi place, Ulquiorra? Întreb, aşteptând cu nerăbdare răspunsul. Nu ştiu de ce, dar...cred că am emoţii?
-E foarte bun. Îmi răspunde cu gura plină. Încep să râd şi acesta se opreşte din mâncat şi se şterge uşor cu şerveţelul la gură, devenind serios. Se uită la mine şi îşi cere scuze aproape ruşind. Doamne, cu ce-am greşit? Ulquiorra să roşească? Nee, nu cred că apuc să o văd şi pe asta.
-Stai liniştit. Sunt fericită dacă-ţi place. Acesta se opreşte puţin şi începe să mănânce din nou. Cred că simt ceva pentru el, însă nu ştiu, e aşa greu să mă înţeleg. Am zis că oricăte vieţi aş avea, tot de aceeaşi persoană mă voi îndrăgosti. M-am înşelat amarnic. L-am iubit, dar nu a avut ochi pentru mine. Acum iubesc, dar mi-e că nici el nu are ochi pentru mine..
-Orihime, eşti bine? Mă zdruncină Ulquiorra uşor speriat.
-Prinsă între gânduri, atât. Spune veselă, iar acesta ia o căpşună din salată şi o duce spre gură. Mă uit la el cu ochi de mieluşel şi acesta se opreşte cu căpşuna fix pe buzele lui.
-O vrei? Întreabă acesta amuzat. Încuviinţez şi acesta întinde mâna să mi-o dea în mână. Retrag mâinile de pe masă rapid şi mă uit la el uşor supărată şi deschid gura. Se uită la mine uimit şi se apleacă uşor peste masă şi îmi dă căpşuna. Cred că era cea mai bună căpşună, oare pentru că aves gudtul buzelor lui?
-Hmm. Super bun. Strâng imediat masa şi mergem în salon să ne uităm la tv? Întreb, iar acesta dă afirmativ din cap şi mă aşteaptă să mergem amândoi. Termin şi ne punem pe canapea, unde mi se face somn şi-mi sprijin capul de umărul lui. Atât de bine, atât de liniştitor.
Deschid ochii şi mă trezesc în pat îvelită şi ceva care mă gâdelă pe obrazul drept. Mă uit uşor panicată şi îl văd pe Ulquiorra dormind. Cred că e prima dată când îl văd dormind. Simt un bătaie în mine şi mă aplec uşor peste el şi simt cum larimile încep să curgă şiroaie. Îi desfac cămaşa şi îi ating uşor buzele. Apoi cobor spre acea gaură şi o sărut de jur împrejur. De ce fac asta? Nu ştiu, corpul meu a luat-o razna. Nu mă ascultă. De ce? Ulquiorra, Ulquiorra! Trezeşte-te? De ce nu te trzeşti? Nu, nu mă lăsa aici. Nu!
-Hah. Respiră gre cu privirea înceţoşată. A deschis ochii şocat şi plângând. Plânge? De ce? E bine? Ce-am făcut? Nuu.
-Ce se întâmplă, Inoue? Eşti bine? Mă întreabă, uitându-se cu ochii limpezi ca marea.
-Nu ştiu ce s-a întâmplat. Ce ţi-am făcut? De ce plângi, dragul meu? Răspund disperată cu larimi în ochi. Acesta mă ia în braţe şi mă mângâie uşor pe păr.
-Eşti bine acum. Şşşt. E bine. Vei fi bine. Cred că ştiu ce s-a întâmplat.